Dictionar stomatologic

Abcesul vestibular
Cea mai frecventa forma a supuratiilor de cauza dentara sau parodontala. Evolueaza submucos in vestibulul superior sau inferior.

Alveolita
Infectie situata la nivelul alveolei, aparuta postextractional si avan cauze variate.

Analgezie
Suprimarea durerii.

Analgezie relativa / Inhalosedarea
Se refera la sedarea (linistirea, relaxarea) pacientului prin inhalarea protoxitului de azot cu concentratii mari de oxigen. In acest fel se reduce anxietatea pacientului, acesta nu mai resimte in mod neplacut manoperele terapeutice.
A nu se intelege ca inlocuieste anestezia locala prin injectie, scopul inhalosedarii fiind acela de a obtine un pacient relaxat, in conditii de confort pe scaunul stomatologic si pentru care tratamentul stomatologic sa ramana o experienta placuta. Pacientului i se va aplica o masca nazala cu ajutorul careia inhaleaza un amestec de protoxid de azot si oxigen, gaz ilariant care are proprietati atat sedative, cat si usor analgezice, inducand o stare de relaxare, de bine.

Anestezia
Folosirea unei substante care are rol in abolirea perceptiei durerii. Poate fi realizata cu ajutorul gelurilor sau spray-urilor anestezice, care actioneaza in contact cu mucoasa, sau administrata prin injectii in mucoasa, realizand astfel o anestezie locoregionala.

Anestezie prin infiltratie
Se injecteaza solutia anestezica in interiorul tesutului.

Anestezie topica (de contact)
Se bazeaza pe proprietatea mucoasei de a fi permeabila pentru unele substante; se obtine o anestezie de suprafata.Se realizeaza cu spray-uri si geluri anestezice.

Bresa dentara
Zona rezultata prin pierderea de pe arcada a unuia sau mai multor dinti.

Caria dentara
Este procesul distructiv cronic, care poate evolua cu sau fara simtomatologie inflamatorie tipica, provocand necroza structurilor dentare dure si in final poate avea efecte la nivelul pulpei dentare.

Cement radicular
Tesut dentar dur situat la nivelul radacinii dentare, de la colet pana la apex.

Chiuretaj alveolar
Eliminarea tesutului de granulatie si a resturilor de membrana chistica cu ajutorul unor chiurete, avand ca scop obtinerea unui nou curat, cu pereti ososi rezistenti.

Ciment Glassionomer
Material de obturatie, folosit cu caracter provizoriu sau definitiv, cu aspect fizionomic, care are proprietatea de a elibera constant ioni de fluor. Poate fi folosit atat in realizarea obturatiilor cat si la cimentarea lucrarilor protetice fixe uni sau pluridentare.

Coafaj direct
Metoda biologic conservatoare, care consta in acoperirea pulpei dentare cu o substanta neiritanta, cu actiune antiseptica si antiinflamatorie avand ca scop mentinerea vitalitatii dintelui.

Coafaj indirect
Act terapeutic prin care se realizeaza obliterarea canaliculelor dentinare de la nivelul plagii dentinare, protectia pulpei fata de chimici si fizici, precum si stimularea mecanismelor de neodentinogeneza, ce se realizeaza prin aplicarea la nivelul plagii dentinare a unui material de coafaj.

Colet dentar
Zona anatomica a dintelui, situata intre coroana si radacina, unde are loc jonctiune smalt – cement.

Combaterea placii bacteriene
– mijloace mecanice personale: periajul dentar, mijloace speciale (ata dentara, apa de gura);
– mijloace mecanice profesionale: periajul dentar profesional si detartrajul;
– mijloace chimice

Cuspizi
Formatiuni ovalare situate pe suprafetele ocluzale ale dintilor laterali si pe marginile incizale ale caninilor, variind ca si dimensiuni de la un individ la altul. Alaturi de santuri si fosete constituie relieful dintilor laterali.

Decapusonare
Metoda chirugicala folosita in excizia fibromucoasei ce acopera coroana unui dinte aflat in eruptie, pentru a facilita eruptia completa si avand ca si urmare reducerea inflamatiei locale.

Dentina
Structura dentara dura, mai putin mineralizata decat smaltul, dispusa sub forma de strat gros intre smalt si pulpa dintelui. Contine canalicule dentinare, canalicule responsabile de propagarea diferitelor excitatii care ajung la nivelul dintelui si transmiterea acestora la nivelul pulpei.

Detartrajul
Este manopera dentara preventiv-terapeutica prin care se indeparteaza tartrul de la nivel supra si subgingival. Este o procedura ce trebuie efectuata periodic, ori de cate ori sunt depistate depozite tartrice. Este indicat:
a) in tratamentul profilactic si curativ al afectiunilor acute si cronice al paradontiului marginal si ale mucoasei bucale (gingivite, paradontite)
b) in pregatirea campului operator in vederea tratamentelor dentare (viitoare obturatii), protetice, ortodontice sau chirurgicale

Detartrajul cu ultrasunete
Ultrasunetele reprezinta vibratii mecanice cu frecvente mai mari decat cele percepute de urechea umana sub forma de sunete (peste 1600 Hz). Aparatele produc vibratii rapide ale varfului partii active care, tinute in contact cu depozitele de tartru, vor disloca si indeparta aceste depozite.

Drenaj endodontic
Reprezinta o interventie de urgenta in cazul parodontitei apicale acute ce consta in eliminarea secretiilor purulente, a resturilor pulpare si a dentinei alterate din canalele radiculare, cu ajutorul acelor de endodontie, urmata de spalaturi cu substante puternic antiseptic.

Edentatie
Stare fiziologica caracterizata prin lipsa unuia din 16 dinti de pe o arcada dentara.

Egresiune dentara
Fenomen de eruptie dentara accelerata pana la depasirea planului de ocluzie, determinata de lipsa dintelui antagonist.

Endodontie
Endodontia este o specialitate stomatologica ce are in vedere prevenirea, diagnosticul si tratamentul afectiunilor pulpei dentare.

Extractia alveoloplastica
Extractia realizata urmarind atat indepartarea dintelui din alveola cat si dirijarea procesului de cicatrizare incat sa se obtina o creasta alveolara favorabila aplicarii corecte a protezelor ulterioare (fixe+mobile).

Extractia dentara
Interventie de necesitate ce consta in indepartarea unui dinte care provoaca sau intretine procese inflamatorii–infectioase locale, regionale sau generale ce nu pot fi lichidate prin tratamente conservatoare. Orice extractie trebuie facuta sub anestezie.

Fistula dentara
Canal care se formează in urma unui proces inflamator parodontal apical, prin care se realizeaza drenajul secretiei purulente in cazurile in care tratamentul medical de specialitate (drenaj endodontic) nu este realizat.

Fisuri dentare
Leziuni la nivelul smaltului si dentinei, fara pierderi de substanta.

Fracturi alveolare
Leziuni limitate de obicei la nivelul alveolei dintelui extras, intinzand unul dintre peretii alveolari.

Frenectomie
Metoda chirugicala de corectare a frenurilor hipertrofice, prin excizia in masa a tesutului, urmata de sutura marginilor plagii, conformand astfel structura.

Frenotomie
Metoda chirugicala de corectare a frenurilor scurte sau lungi.

Gangrena
Este afectiunea dentara caracterizata prin descompunerea pulpei sub influenta bacteriilor de putrefactie si intereseaza exclusiv teritoriul dentar, fara a afecta parodontiul apical (tesutul care se afla in jurul apexului dentar). Gangrena pulpara nu are o simptomatologie manifesta, observandu-se o carie profunda cu modificari de culoare, lipsind insa sensibilitatea.

Gingivita
Inflamatie cronica de cauza microbiana a papilei si marginii gingivale libere. Se caracterizeaza prin sangerari gingivale, gingia este rosie, tumefiata.

Hematom
Se formeaza in urma inteparii plexurilor vasculare din cadrul anesteziei si se manifesta prin aparitia imediata a unei tumefactii a obrazului care se mareste rapid. In 7-8 zile se resoarbe.

Hemostaza
Oprirea unei hemoragii postextractionale.

Hipersensibilitate dentinara
Fenomenul dureros care apare ca urmare a expunerii directe a terminatiilor nervoase situate la nivelul structurilor, dure dentare (smalt, dentina), actiunii agentilor agresori din cavitatea bucala.

Imagistica dentara
Aceste tipuri de radiografii nu afecteaza starea de sanatate a organismului uman, deoarece cantitatea de raze X din timpul expunerii este foarte mica. In prezent cabinetele de radiologie dentara detin aparatura performanta, ce filtreaza radiatiile X; in plus, exista radiografiile digitale, un sistem ce reduce radiatiile cu pana la 90%, totodata timpul de expunere este cel mai mic posibil. Precautii speciale sunt indicate doar pentru femeile insarcinate si cele care alapteaza, in general femeilor insarcinate nu le este recomandata expunerea la radiatii, in special in primul trimestru de sarcina.

Incluzia dentara
Ramanerea unui dinte intraosos sau submucos dupa perioada sa normala de eruptie.

Luxatia dentara
Realizeaza o largire progresiva a alveolei, urmata de ruperea fibrelor ligamentare dentoalveolare si mobilizarea dintelui.

Mandibula
Os mobil, in forma de potcoava. La nivelul celor doua maxilare sunt amplasati dintii pozitionati in alveole, cate 16 dinti pentru fiecare arcada.

Materiale compozite
Materiale de obturatie definitiva, de tip rasinic, ce prezinta aspect fizionomic crescut si o buna stabilitate a culorii in timp.

Maxilar superior
Principalul os in jurul caruia se situeaza cele 12 oase neurale.

Menton
Proeminenta osoasa anterioara, rotunjita a mandibulei.

Necroza pulpara
Reprezinta mortificarea pulpei in conditii de asepsie, in urma epuizarii mijloacelor defensive, sub actiunea unor agenti agresivi mecanici, termici sau chimici. Simptomatologia este saraca, tocmai din cauza distrugerii complete a tesutului pulpar si implicit a fibrelor nervoase, dintele are un aspect mai putin translucid, uneori mat.

Neoplasm
Proces patologic de formare de tesut nou tumoral.

Obturatia de canal
Se face ulterior pulpectomiei, dupa ce s-a realizat tratamentul antiseptic la nivelul canalelor radiculare. Obturatia se realizeaza cu un material inert din punct de vedere biologic si insolubil in fluidele tisulare – cel mai adesea gutaperca, un compus din cauciuc, comercializat sub forma de conuri sau capsule. Conurile de gutaperca sunt alese in functie de dimensiunea fiecarui canal, pentru a se potrivi perfect, in timp ce gutaperca din capsule este injectata direct in canalele radiculare, conformandu-se la nivelul acestora. Prin tratament termic, gutaperca se topeste si se lipeste de peretii canalului, ocupand intreg spatiul. Obturatia canalelor are rolul de a preveni patrunderea bacteriilor din cavitatea orala sau prin foramenul apical.

Osteita
Leziune de natura inflamatorie-infectioasa cantonata la nivelul tesutului osos propriu-zis.

Parodontita apicala
Reprezinta inflamatia tesutului periapical, cel mai frecvent fiind consecinta unui proces patologic aflat la nivelul pulpei dentare, de la nivelul caruia are loc difuzia substantelor nocive si a toxinelor microbiene. In functie de durata procesului inflamator, parodontitele apicale pot fi acute sau cronice (se repeta mai multe simptome acute).

Parodontita marginala
Inflamatie localizata la nivelul parodontiului marginal, cu formare de pungi gingivale, resorbtie osoasa si mobilitate dentara.

Parodontiu marginal
Totalitatea tesuturilor care asigura mentinerea si sustinerea dintilor in oasele maxilare.

Parodontologia
Specialitate stomatologica ce are in vedere prevenirea, diagnosticul si tratamentul afectiunilor parodontiului marginal.

Parodontopatia
Defineste o stare patologică a parodontiului ce se poate manifesta superficial sau profund, distrofic sau tumoral. Procesele patologice de la nivelul parodontiului marginal au ca punct de plecare afectiunile de la nivelul gingiei si santului gingival, evolutia bolii parodontale fiind mult timp nedureroasa, si, in timp avand ca si consecinta aparitia mobilitatii dentare.

Periajul dentar
Este cel mai eficient mijloc de combatere al placii microbiene in cadrul metodelor profilactice de mentinere a sanatatii oro-dentare. S-a constatat ca cel putin doua periaje, insotite de curatire interdentara adecvata sunt suficiente in cadrul efectuarii lor corecte.

Periajul dentar profesional
Este metoda de indepartare profesionala, in cabinet, de catre personalul medical a placii bacteriene supragingivale si a coloratiilor intriseci. Se realizeaza cu instrumentar (periute, cupe sau gume) montat la contraunghi sau o piesa speciala de profilaxa si paste profilactice speciale cu grade diferite de abraziune, cu sau fara fluor.

Pericoronarita
Afectiune inflamatorie a gingiei si partilor moi invecinate unor dinti semiinclusi (frecvent molarul 3 de minte inferior).

Placa microbiana
Este cunoscuta sub denumirea de placa bacteriana, este un depozit dens, neomogen, nemineralizat, cu un continut complex de colonii microbiene dispuse intr-o matrice intermicrobiana; adera ferm la suprafetele dentare si la restaurarile fixe sau mobile. Nu poate fi indepartata prin simpla clatire cu apa si, daca exista un grad de mineralizare rapida genereaza o cantitate mare de tartru.

Plaga dentinara
Leziune rezultata in urma unei manopere chirurgicale efectuate la nivelul structurilor dure dentare (smalt, dentina).

Plan de tratament
Se stabileste dupa ce s-a pus un diagnostic corect si tine de o serie de elemente legate unele de pacient, altele de medic. Este indispensabil ca pacientul sa fie constient de dificultatile pe care le va intalni medicul in timpul tratamentului, durata, discomfortul, eventual unele dureri si incertitudinea reusitei. Datoria medicului este de a expune clar avantajele si dezavantajele tratamentului, orice pacient intelegand astfel riscurile la care este expus.

Prevenirea cariei prin administrare de fluor
Mijloace de administrare a fluorului – cale generala:
Pentru obtinerea efectului cariostatic este necesar aportul minim de 1.3mg F/zi. Suplimentarea, indiferent de metoda, depinde de concentratia fluorului in apa potabila, aportul mediu oferit prin alimente si concentratia fluor(F) din atmosfera. Cantitatea de F administrata este calculata si prescrisa de catre medic, acesta fiind cel care stabileste tipul si dozajul tabletelor cu F pe care copilul este instruit sa le suga seara inainte de culcare.
Mijloace de administrare a fluorului – cale locala:
Consta in aplicarea de catre medic a unor produse cu continut ridicat de fluor la intervale regulate de timp. Aceste aplicatii ofera protectie impotriva cariilor coronare si radiculare, dar si trateaza leziunile carioase incepiente, favorizand remineralizarea. Sunt indicate la pacientii cu hipersensibilitate, postdetartraj, la pacientii cu suprafete radiculare expuse, dar si dupa sigilari si slefuiri selective.

Proiectii cefalometrice sau Teleradiografii de fata si profil
Acest tip de radiografie evidentiaza intregul craniu si este folosita pentru a examina dintii in legatura cu maxilarul si profilul pacientului. Este utilizata frecvent in ortodontie.

Pulpa dentara
Tesut conjuctiv (vase si nervi) situat la nivelul camerei pulpare si a canalelor radiculare.

Pulpa dentara
Tesut conjunctiv vascularizat si inervat, situat in cavitatea centrala a dintelui denumita impropriu nerv dentar, asigura formarea dentinei, precum si nutritia dintelui. Anatomic se clasifica in pulpa coronara (situata la nivelul coroanei dintelui) si pulpa radiculara (situata la nivelul radacinii).

Pulpectomia (Extirparea pulpei dentare)
Reprezinta manopera terapeutica prin care pulpa dentara, cu nervii si vasele de sange aferente, este inlaturata in totalitate din camera pulpara. In functie de metoda utilizata se clasifica in extirpare vitala (sub anestezie se realizeaza extragerea nervului din camera pulpara) si extirpare devitala (se utilizeaza substante mumifiante, care se aplica in interiorul dintelui, avand ca scop necrozarea nervului, fiind necesara o a doua sedinta de tratament pt extragerea acestuia).

Pulpita
Este o inflamatie a pulpei dentare, pe care o poate interesa partial (pulpa coronara) sau in totalitate (pulpa coronara si pulpa radiculara). Inflamatia pulpei determina presiune la nivelul camerei pulpare, presiune ce se exercita asupra tesuturilor vecine, pacientul percepand durere. In functie de severitatea inflamatiei pulpare si de raspunsul imunologic al fiecarui organism in parte, pacientii pot descrie durerea ca fiind moderata sau vie, localizata la nivelul dintelui afectat sau poate iradia pe traseul nervului trigemen. Durerea poate creste in intensitate noaptea.

Pulpotomia (Amputatia vitala)
Este procedura endodontica chirurgicala prin care se indeparteaza pulpa dentara infectata de la nivelul coroanei (pulpa radiculara se conserva). Aceasta procedura este indicata pentru dintii temporari sau pentru dintii permanenti tineri si se clasifica in:
– pulpotomie partiala sau chiuretaj pulpar (amputatie partiala) – se indeparteaza doar o parte a pulpei coronare.
– pulpotomie totala sau cervicala (amputatie totala) – se elimina intreaga pulpa coronara.

Radiografie cu film muscat sau Bitewing
Radiografia evidentiaza coroanele dintilor, aratand in acelasi timp dintele de sus si cel corespunzator de jos. Medicul poate observa din acest tip de imagine cele mai intalnite probleme stomatologice: caria, tartrul, pierderi in densitatea osoasa si boli gingivale.

Radiografie dentara
Imagine a dintilor si maxilarelor, obtinuta prin expunerea la radiatiile X.

Radiografie ocluzala – maxilara si mandibulara
Acest tip de radiografie este mai mare decat primele doua si evidentiaza localizarea si dezvoltarea dintilor, oferind informatii despre intreaga arcada, fie cea superioara, fie cea inferioara. Este utilizata pentru a vedea dintii aflati in eruptie, eventuale fracturi de maxilar, chisturi si abcese .

Radiografie panoramica sau Ortopantomografie
Radiografia panoramica ofera imaginea intregii danturi si a maxilarului pe un singur film. In timpul procedurii, mecanismul se roteste in jurul capului, in timp ce pacientul este complet nemiscat, captand astfel imaginea unor locuri mai greu accesibile, cum ar fi maselele de minte sau articulatiile temporo-mandibulare.

Radiografie retroalveolara periapicala
Aceasta ofera o imagine a intregului dinte, de la coroana pana la radacina si osul in care aceasta este ancorata. Radiografia ajuta medicul sa identifice unele dintre cele mai comune probleme: caria, abcesul dentar, modificari in densitatea osului, boli gingivale, starea lucrarilor de restaurare, prezenta tartrului, dinti impactanti sau fisuri. Filmul este amplasat in interiorul gurii, fiind tinut fie de un dispozitiv special, fie de degetul pacientului.

Radiografiile dentare extraorale
Sunt efectuate cu filmul in afara cavitatii bucale si au dimensiuni mult mai mari. Acestea sunt concentrate pe maxilar si craniu, oferind o imagine de ansamblu a danturii. Radiografiile extraorale contin mai putine detalii si sunt utile pentru a monitoriza dezvoltarea si relatia dintilor cu maxilarul si oasele fetei.

Radiografiile dentare intraorale
Sunt cele mai utilizate in stomatologie, deoarece ofera o imagine detaliata a dintelui si permit medicului sa observe carii, radacina, osul si stadiul de dezvoltare a dintelui. Filmul in radiografiile intraorale se afla in interiorul gurii, in cursul unei expuneri se obtin informatii despre maxim trei dinti vecini.

Regularizarea de creasta
Consta in indepartarea marginilor osoase ale septurilor interdentare sau interradiculare.

Rezectia apicala
Metoda chirurgicala care consta in extirparea tesutului periapical bolnav, fiind precedata sau nu de tratamentul endodontic corect si obturatia corecta a canalului.

Sialografie
Reprezinta evidentierea glandelor salivare intr-o radiografie, cu ajutorul substantelor de contrast, ajutand astfel diagnosticarea unor afectiuni specifice glandelor salivare.

Sigilarea santurilor si a fosetelor
Reprezinta cea mai eficienta metoda de prevenire primara a cariei dentare. Consta in aplicarea unui material la nivelul suprafetelor dentare cu relief accentuat pentru a desfiinta retentivitatile acestora, dat fiind ca aproximativ 90% din leziunile carioase evolueaza la nivelul santurilor si fosetelor. Materialul de sigilare nu are calitatile unui produs profilactic activ (cu exceptia glassionomerilor care elibereaza fluor), el actionand ca o bariera mecanica intre mediul bucal si zonele retentive.
Este indicata la copii, la dintii recent erupti, in primele 24 luni de la eruptie vulnerabilitatea la carie e maxima. Astfel se sigileaza:
– la 3-4 ani dintii temporari;
– la 6-9 ani dintii permanenti – primii molari (erup la varsta de 6 ani in spatele dintilor temporari aflati deja in gura);
– la 11-14 ani premolarii si molarii secunzi permanenti.
Poate aparea postraumatic, dar si ca urmare a unor manopere terapeutice (preparari de bonturi in vederea protezarii fixe) sau aplicarea unor tehnici de albire a dintilor). Este un fenomen reversibil ce poate aparea la toti dintii permanenti si temporari.

Sinus lift
Consta in elevatia mucoasei sinusale, avand ca scop aditia de os in zona respectiva, obtinand astfel o crestere in grosime a crestei.

Sinus maxilar
Cavitate pneumatica situata in interiorul corpului maxilar.

Smalt
Structura dentara dura, puternic mineralizata, situata la periferia coroanei dintelui.

Sutura postextractionala
Consta in alipirea marginilor plagii rezultate in urma extractiei prin intermediul unui fir de sutura. Favorizeaza formarea unui bun cheag intralveolar, protejeaza plaga de mediul bucal, impiedicand infectia si reducand durerea.

Terapie odontala
Consta in tratamentul leziunilor carioase cantonate la nivelul structurilor dure dentare (radacina si coroana). Tratamentul acesta consta intr-o succesiune de etape clince prin care medicul indeparteaza tesuturile dentare (smalt , dentina) alterate de la nivelul leziunilor carioase si umplerea cavitatii rezultate cu materiale cu proprietati speciale, rezistente la presiunile masticatorii si la mediul salivar.

Tomografie computerizata dentara
Evidentiaza structurile interioare ale corpului in imagini bidimensionale, „in felii”. Acestea permit efectuarea unor masuri de mare precizie in zona laterala mandibulara, pe arcada superioara, in zona sinusurilor si a foselor nazale. Tomografia computerizata dentara este utilizata pentru a identifica probleme legate de oasele fetii, cum ar fi tumori sau fracturi, de catre specialistii in endodontitie, implantologie si chirurgie buco-maxilo-faciala.

Trismus
Contractura reflex a muschilor ridicatori ai mandibulei, aparuta in conditii pasagere, adesea asociata eruptiei molarilor III (molari de minte).